Emotiile copiilor nostri

Invatarea emotionala incepe de la o varsta foarte frageda, pe masura ce copiii descopera o gama larga de emotii si evolueaza, pe masura ce ei cresc. Va propun sa intelegem impreuna care sunt etapele cheie ale dezvoltarii emotionale, impactul acestora, precum si al factorilor care influenteaza competenta emotionala.

Cat este de importanta?

Competenta emotionala este un proces de dezvoltare care cuprinde trei competente interdependente: 1) exprimarea emotiilor; 2) cunoastera emotiilor; 3) reglarea emotiilor (adica a fi constient de emotiile cuiva si de a le modifica atunci cand este necesar). La o varsta frageda, copiii manifesta deja o serie de emotii in situatii sociale, prin mesaje non-verbale (de exemplu, imbratisarea, imbufnarea). Apoi, progresele in dezvoltarea cognitiva permit copiilor sa identifice emotiile proprii si ale altora, precum si circumstantele care duc la exprimarea lor. Aceasta intelegere emotionala, la randul ei, le permite copiilor sa-si monitorizeze si sa-si modifice emotiile, pentru a face fata situatiilor dificile.

Dezvoltarea emotionala in copilarie este importanta pentru mai multe abilitati interdependente. In comparatie cu acei copii care au deficite in dezvoltarea emotionala, copiii cu o competenta emotionala dezvoltata au mai multe sanse: 1) sa sustina invatarea; 2) sa se angajaze in comportamente empatice si prosociale; 3) sa exprime emotii adecvate in diferite contexte; 4) sa foloseasca strategii adaptative pentru a face fata emotiilor suparatoare (furia, de exemplu); si 5) sa reduca factorii de risc asociati cu psihopatologii. Luate impreuna, aceste abilitati prezic succesul scolar timpuriu al copiilor si relatiile interpersonale pozitive cu membrii familiei si colegii.

Ce stim?

Competentele legate de emotii variaza in functie de varsta. De asemenea, cultura in care cresc copiii tinde sa influenteze intensitatea si tipul de emotii exprimate. In mod specific, intelegerea si exprimarea emotiilor sunt susceptibile sa varieze la copii, in functie de modul in care sunt socializati, de proximitatea figurilor parentale si de contextele situationale.

Emotiile nu apar toate in acelasi timp. Emotiile primare (de exemplu, frica, furia, tristetea, interesul si bucuria) apar in primul an, in timp ce emotiile secundare (de exemplu, jena, vinovatia si rusinea) sunt exprimate de obicei pana la sfarsitul celui de-al doilea an de viata. Reprezentarea mentala a copiilor despre “sine” este dobandita in jurul varstei de doi ani, iar standardele, regulile si obiectivele transmise de anturajul lor creeaza scena pentru emotiile care tin de constiinta de sine, cum ar fi jena.

Alaturi de factorii de mediu, competenta emotionala este influentata si de factorii copilului, inclusiv dezvoltarea cognitiva, temperament si comportamentele de abordare/retragere. Abordarea se refera la comportamente si expresii faciale care indreapta copilul catre stimuli, iar retragerea se refera la comportamente care indeparteaza copilul de stimuli. Emotiile de abordare (de exemplu, interesul, zambetul, bucuria, furia) sunt legate de aspecte pozitive ale comportamentelor, cum ar fi eforturi sustinute atunci cand sunt intampinate dificultati minore si prezic competenta emotionala la copii. In schimb, exprimarea emotiilor de retragere (cum ar fi tristetea si frica) in fata evenimentelor negative este asociata cu dificultati de comportament, reglare slaba a emotiilor si neputinta. Comportamentele de retragere sunt, de asemenea, un factor de risc pentru depresie in copilarie.

Emotiile joaca un rol important in aparitia psihopatologiilor in copilarie. Copiii cu antecedente de experiente sociale negative, precum atasamentul de nesiguranta, au tendinta de a fi hipervigilenti la semnele amenintarilor. In consecinta, ei manifesta, ca mijloc de autoprotectie, anxietate si comportamente agresive sau de frica. Afectivitatea lor negativa, reglarea slaba a emotiilor si dezechilibrele in diferitele sisteme emotionale din creier (de exemplu, frica, ingrijorarea, sistemele de cautare) prezic atat tulburari de internalizare, cat si de externalizare (de exemplu, depresie si, respectiv, agresivitate). 

Ce putem face?

Pentru a cultiva la copii competenta emotionala, parintii sunt incurajati sa modeleze diverse expresii emotionale. Avand in vedere ca emotiile afisate acasa le influenteaza in mare masura pe cele exprimate de copii cu semenii lor, au o contributie majora interactiunile pozitive parinte-copil. In mod specific, parintii sunt incurajati sa se implice in practici pozitive de parenting si sa joace un rol de sprijin atunci cand copiii intampina provocari.

Copiii invata sa fie fericiti

Fundamentul dezvoltarii emotionale a copiilor se bazeaza pe relatia lor cu parintii. In functie de atentia si ingrijirea pe care o primesc prin interactiunile pozitive cu adultii, copiii invata sa:

• isi exprime sentimentele prin cuvinte;
• inteleaga emotiile celorlalti;
• isi controleze emotiile negative atunci cand se confrunta cu situatii dificile;
• faca fata fricii atunci cand se confrunta cu necunoscutul;
• se calmeze atunci cand simt ca se afla in pericol;
• isi controleze furia si sa invete din greseli atunci cand se confrunta cu esecul.

Fiind sprijiniti si mangaiati atunci cand experimenteaza diverse emotii, precum si printr-o legatura parinte-copil puternica, vor castiga incredere si vor fi mai capabili sa-si comunice nevoile si sa le inteleaga mai bine pe cele ale altora.

Si amintiti-va un lucru: cea mai puternica forma de iubire este atentia!

PS. Gasiti aici si aici doua fise de lucru dedicate emotiilor, pe care le puteti descarca si lucra acasa impreuna cu copilul dumneavoastra.

Cu drag,
Monica Necula
Social Media Manager