Educatie cu blandete - Pentru acasa si la Little Team

1. Cream un mediu in care copilul se simte in siguranta: stabilim limite clare si le aplicam consecvent si cu blandete. In functie de personalitate, copiii vor testa mai mult sau mai putin regulile stabilite. Insa neclaritatea in ceea ce priveste regulile il poate face pe copil agitat si chiar agresiv pentru ca un mediu fara reguli clare este un mediu impredictibil, iar un mediu impredictibil nu este un mediu sigur. Prin urmare, odata ce am stabilit o regula, este important sa o aplicam consecvent. Cateva exemple de reguli: - La ora de somn, copilul sta in pat. Daca nu reuseste sa faca asta, il putem ajuta standu-i alaturi, in liniste, dar nu se trece la o alta activitate (joaca, plimbare, masa etc.) - „Nu ne lovim, nu tipam unii la altii, nu ne spunem cuvinte urate. Daca lovim, tipam, spunem cuvinte urate, avem nevoie sa ne oprim din ceea ce faceam pentru a ne calma.” - „Copiii traverseaza strada doar de mana cu un adult, doar prin locuri marcate.”

2. Anuntam regulile atunci cand copilul este calm si atent. Explicam consecintele nerespectarii regulilor – fara consecinte, nu putem vorbi de reguli. Consecintele trebuie sa fie aceleasi de fiecare data.

3. Vorbim copilului despre ceea ce se intampla, chiar daca credem ca nu intelege cuvintele; asezandu-ne la nivelul lui, privindu-l in ochi calm si zambindu-i. In primul rand, faptul ca vorbim cu el va face conexiunea dintre noi mai puternica si il va face sa se simta mai in siguranta (indiferent ce varsta are) si, cel putin, va intelege ca i se solicita atentia pentru ceva ce este important. In al doilea rand, copiii vor incepe sa inteleaga ideea din spatele cuvintelor mult mai devreme decat ne asteptam si vor invata nu doar cuvinte, ci strategii de auto-reglare emotionala.

4. Aratam copilului ca apreciem mai degraba efortul facut de el decat rezultatul final, pentru a-i educa perseverenta si rabdarea. Chiar daca rezultatul final nu este exact asa cum ne-am dori si este nevoie de rectificari, e bine sa-i apreciem dorinta de a actiona.

5. Incurajam incercarile succesive si ii aratatam strategiile de gestionare a unui esec. Invatarea se produce prin repetitie, iar repetitia este cea care duce la perfectionare. Explicandu-i cum procedam atunci cand ceva nu ne reuseste, ii demonstram ca fiecare nereusita poate si trebuie sa fie o etapa a procesului de invatare, dar si ca succesul se construieste prin perseverenta.

6. Aplicarea limitelor ferme implica o actiune fizica din partea adultului: indepartarea copilului de un anumit loc, punerea unei jucarii sau a altui obiect intr-un loc inaccesibil copilului, blocarea unei lovituri din partea copilului etc. - ”Acum mergem impreuna sa strangem jucariile.” - ”Stop! Lovitul doare.” (mesaj insotit de gestul necesar pentru oprirea loviturii). 7. Observam si apreciem respectarea regulilor. Copilul are nevoie sa stie ca am vazut si ne bucura faptul ca a inteles si a respectat regula. Nu recompensam fapta cu nimic, doar spunem, de exemplu: „Ma bucur ca mi-ai dat singur mana sa traversam impreuna, asa tu esti in siguranta, iar eu sunt linistit/a.”
*******

Este foarte important ca ceea ce facem si spunem sa fie facut si spus cu blandete, altfel copilul va interpreta actiunile noastre ca pe reactii de furie, nu ca pe consecinta unor reguli. Uneori, reactia emotionala a copilului la aplicarea unei limite ferme va fi foarte tumultuoasa.

Daca copilul are o criza emotionala (furie, frustrare intensa etc.), ii oferim prezenta protectoare si compasiune si ii dam ocazia de a-si descarca tensiunile emotionale in siguranta. Ramanem cu el. Il tinem in brate si / sau il mangaiem, daca accepta. Daca ne poate auzi, ii vorbim cu blandete. Folosim cuvinte care arata ca am sesizat starea sa emotionala: ”Imi pare rau ca ti-e greu / Inteleg ca esti foarte suparat pentru ca… / Stiu ca ai fi vrut foarte tare sa… Si mie mi-ar fi placut sa putem sa… ” Ii vorbim pentru a-l ajuta sa se simta in siguranta cu noi, nu pentru a-l linisti sau a-l convinge. Bineinteles, ne asiguram ca nu face lucruri periculoase.

Orice emotie este acceptabila, dar nu si orice comportament. Nu e nevoie sa incercam sa rezolvam problema. Nu ii cerem sa nu planga. Nu il criticam pentru emotiile pe care le simte. Nu il intrebam de ce se comporta asa. Oricum creierul copilului este, de obicei, prea ocupat cu emotiile in asemenea momente pentru a putea gandi rational, are pur si simplu nevoie de timp

Copilul tau merita cea mai frumoasa experienta!
Little Team THE COLLEGE childcare